 Cred că putem să începem, ca să nu-i ținem la final mai
 mult.
 Roxana, închide ușa, te rog și mersi frumos.
 Închide ușile.
 Astăzi, superputerea umană, dacă ar fi să ai o superputere,
 ar fi capacitatea de a te concentra pe un singur lucru.
 un singur lucru.
 În același timp,
 este și definiția fericiri.
 Fericirea astăzi este să faci un singur lucru.
 Și să-l faci doar pe el.
 Câți dintre noi mergem cu mașina și facem doar asta? Cond
ucem.
 Felicitări!
 Avem un calendar
 ortodox, care mai are niște spați iguali.
 ...
 Bau!
 Și acum am construit această argumentație într-o oră jumate
 despre faptul că noi nu mai avem antrenament să stăm într-
un singur loc, să ne gândim la un singur lucru
 În esență noi ne răpim una dintre cele mai faine experiențe
 pe care o poate trăi o ființă umană, și anume capacitatea
 de a intra în starea de flux.
 Starea de flux este dificil de descris dacă n-ai trăit-o,
 dar putem să observăm repede.
 mai repede atunci în activitățile de tip performance, adică
 la sporturi sau când un cântăreț performează în fața unui
 public,
 ne putem da seama la un moment dat că e ceva neregulă cu
 acea persoană.
 Pare că este una cu ceea ce face.
 În tenis, de exemplu, vedeți un tenismen care, de la un
 punct în colu, nu se mai ciartă, nu se mai înjură singur, ș
tiți?
 Știți la ce mă refer?
 Și dintr-un punct încolo totul devine fluid.
 Și pare că este o simplă, un alta, ceva mai mare decât el.
 Pentru el, pentru acea persoană, că e tenis, că este cântat
,
 timpul încetinește
 și este una cu ceea ce face
 și se spune că livrează la un nivel de inteligență mult p
este ceea ce este capabil în mod normal.
 accesezi un nivel de inteligență mult superior.
 Execuția este mai rapidă, mai calitativă
 și ai rezultate mult mai mari.
 Însă starea de flux este foarte străns legată de capacitate
a noastră de a ne concentra.
 În singur lucru.
 De a face un singur lucru.
 Am zis că o să vă dau o ună altă.
 ironic este o unealtă pe care e unealtă. Sunt niște ele
mente care au fost puse într-un sistem vizual
 și este ironic pentru că această unealtă, eu n-am mai vor
bit de ceva ani de zile, ultima oară cred că am vorbit la Al
pin despre ea,
 dar am desenat-o prima oară prin 2011-2012, când încercam
 să-mi dau seama ce este important pentru un om ca să poată
 să fac un singur lucru,
 la un nivel calitativ ridicat.
 și au ieșit 5 elemente pe care cumva, dacă te concentrezi,
 ar trebui să poți să îți antrenezi mintea ca să se simtă
 confortabil cu ceea ce faci.
 Și atunci o să mă duc la acest flip chart și o să iau fie
care element în parte. Sunt niște concepte.
 fiecare concept având nevoie de câteva explicații, la final
 o să vă spun și cum puteți să folosiți, dacă vi se potriveș
te.
 Primul element
 se numește solitudine. S este de la solitudine.
 E...
 Din punctul meu de vedere, de la ea pleacă tot. Dacă tu nu
 ești comfortabil să fii tu cu tine,
 dacă nu ești confortabil să te uiți în oglindă,
 dacă nu ești confortabil să stai tu liniștit cu tine fără
 să vorbești cu cineva sau fără să îți hrănești creierul cu
 altceva din exterior,
 atunci ți este destul de greu să ajungi la un nivel de
 performanță, să zic așa.
 Solitudine înseamnă, de fapt, ce am spus înainte de pauză
 înseamnă să poți să fii tu singur cu tine într-o fereastră
 de timp în care nimeni nu are acces la tine.
 Nici prin telefon, prin nimic altceva.
 Cea mai bună perioadă de a ția întrena partea de solitudine
 este la prima oră când te trezești.
 Cel mai prost lucru pe care poți să-l faci când te trezești
 este să pui mâna pe telefon și să intri în el.
 pentru că deja tu îngoasezi mintea, ca să zic așa, deja o
 poluiezi cu informații.
 Cine, ce mail mai mi-a trimis, ce mesaj ai mai primit pe
 WhatsApp, cine a mai porni război cu cine.
 Și dacă începe așa ziua, tu deja emoțional ești compromis.
 Studiile făcute pe zona de neuroscience se pare că ziua în
cepe mult mai bine dacă împingi folosirea tehnologiei,
 dar și munca mai departe de ora în care te trezești.
 Tu cu tine, cu o cafea sau nu, unicul băutură, în care ar
 trebui să te reglezi emoțional.
 Asta înseamnă...
 Multă lumea întreabă și ce trebuie să fac concret.
 Concret înseamnă design de mediu, adică nu ai acces la
 telefon neapărat.
 Apropo, ar fi fain să nu fie telefon nici în cameră în care
 dormi.
 În camera în care dormi ar trebui să fie zone free tech, fă
ră niciunul de o tehnologie. Odată ai intrat acolo, ai voie
 la o carte, ai voie un jurnal ceva în care să scrii niște
 idei, dar nu ar trebui să ai neapărat acces la tehnologie.
 Mă rog, studii multe, blue light, știți povestea, vreți sup
un, că afectează melatonina, nu dormi bine, tu nu știi de ce
, dar stai pe telefon.
 În esență, telefonul din ce spun unii mai deștepți ca mine
 ar trebui folosit cu două ore înainte de culcare.
 Cu două ore înainte de culcare, ai trebui să te camoprești
 și ușor-ușor să faci alte lucruri.
 Cine e frumos?
 Aia, aia ne lipsește.
 Acum, eu nu vreau să o duc într-o zonă de fatalism și să
 par ca un preot de asta care vorbește de sfârșitul lumii,
 dar noțina de solitudine te reglază mult emoțional în sens
ul în care tu ar trebui să antrenezi timpul cu tine și ar
 trebui să ții-l ei.
 Te trezești un pic mai devreme, e... face minuni.
 Face minuni să ai o oră înainte să înceapă nebunia.
 Face minuni pentru tine.
 Și asta se poate regla prin program.
 Eu am o vorbă care am exasperat-o pe suția mea,
 o vorbă care spun eu, nu dau diminețile mele nimănui.
 De ce?
 Pentru că este zona cea mai importantă din zi.
 Am făcut lucrând și scrind multe articole pe zona asta. Des
pre ori am făcut chestionare
 în care ceream oamenilor să răspândă la o singură întrebare
.
 Cum arată o zi proastă pentru tine?
 Și în 80-90% dintre cazuri există un lucru care se întâmplă
 la toată lumea.
 Sună un telefon.
 Sau mă enervează X.
 Toate astea sunt reprezentate de factori externi.
 Adică vine ceva către tine și îți strică bună dispoziția cu
 care încep ziua, cu o urgență, cu un client, cu un mail
 care a venit peste noapte, că și ei l-altii tot așa lucreaz
ă.
 Și de acolo se duce totul la vale.
 Cum se rezolvă asta? Se rezolvă printr-o perioadă de tine
 cu tine în care poți să stai, să scrii, să te gândești la
 ce vrei să faci în ziua respectivă, să citești câteva pag
ini de ceva, dar treai tu să fii tu cu tine și cu mintea ta
 Sunt câteva principii pe zona asta
 V-am spus deja de câteva dintre ele, dar unul dintre ele
 foarte important este să lucrăm pe blocuri de timp.
 S-a stricat foarte mult modul de lucru după pandemie,
 pentru că a dispărut granița dintre zona profesională și
 zona personală.
 Și acum suntem foarte mulți dintre noi care avem ședințe p
este ședințe.
 Cu cât mai devreme este o ședință în timpul unei zile, cu
 atât mai compromisă este ziua respectivă.
 În mod normal discuțiile, ședințele, urgențele ar trebui î
mpinse în partea 2-a zilei.
 De ce?
 Pentru că dimineața noi avem cea mai mare capacitate de a
 consuma materie cenușie din întreaga zi.
 Suntem odihniți, nu ne apasă viața, nu au apărut încă
 problemele.
 Și dacă noi le căutăm dimineața, noi consumăm ce avem cel
 mai important, îl consumăm pe lucruri pe care putem să le
 facem și obosiți și stresați și angsioși.
 Are sens, ce zic?
 Și atunci, primul element este partea de solitudine pe bloc
uri de timp.
 Ar trebui să fie fără tehnologie.
 Ar trebui să ai elemente care ține de plan fizic, adică o
 carte pe care o citești,
 și niște gânduri pe care le scrii pe hârtie, încerci să le
 argumentezi,
 poate o agendă pe care o faci în ziua respectivă.
 Mai este un element care ține de solitudine, care mi se
 pare foarte important
 și foarte puțini oameni mai reușesc să regleze partea asta.
 Minimalism.
 O zonă de simplificare a vieții.
 Viața noastră a devenit foarte complicat,
 dar e complicată pentru că lăsăm totul din exterior.
 Simplificarea vieții înseamnă să renunți la lucruri care nu
 te ajută.
 Ușor-ușor să găsești o simplitate în modalitatea în care î
ți trăiești viața.
 Asta este partea de solitudine.
 Solitudine ar trebui să fie prezentă din punctul meu de
 vedere tot timpul, pentru că o persoană sănătoasă mentală
 este o persoană care se poate uita în o glindă
 fără să
 Lase privirea în jos sau să rânjească și să caută telefon.
 Lași gândurile să
 intre și să le gestionezi.
 Este un principiu care spune că ar trebui să ai momente în
 care tu să poți să fii singur cu tine.
 Asta e principiul.
 Al doilea element, o să vă spun cum se leagă pe urmă,
 al doilea element este
 extrem extrem de important.
 Se numește intenție.
 Este ce lipsește inteligență artificială în momentul ăsta.
 El lipsește un obiectiv, un scop, o intenție pe care o at
ribuie de obicei o persoană.
 De asta există și o vorbă care spune că nu inteligența
 artificială este periculoasă, ci omul care o folosește.
 El poate să aibă o intenție sau cel care programează.
 Intenție înseamnă de fapt viață.
 Noi fără intenție nu existăm.
 Intenție înseamnă că am o direcție, am un scop, am un țel,
 am un obiectiv.
 Indiferent de momentul zilei sau în săptămână sau în viață,
 noi avem diverse lucruri pe care ni le dorim.
 Așa funcționăm noi ca oameni.
 Intenție în esență în acest concept înseamnă să fii capabil
 să nu intri în diverse activități fără să îți propui ceva.
 Sună dubios, dar vă spun.
 Una dintre cele mai ușoare zone în care poți să exersezi
 partea de intenție este atunci când îți face agendă.
 Agenda, multă lume dintre noi o percepe ca fiind ceva
 extrem de rațional, pragmatic,
 multă lume chiar se ferește. Cât dintre voi nu folosiți
 agenda în timpul unei zile?
 Eu argumentez că agenda nu o folosiți pentru că nu știi să
 o folosiți.
 Adică vi se pare că sistemul care este predat de alții este
 extrem de restrictiv și atunci tu n-ai găsit un sistem care
 să te ajute pe tine.
 Modul în care văd eu o agenda este în felul următor.
 Cum vreau să arate ziua mea astăzi?
 Asta este tot.
 Modalitatea e diferită la fiecare.
 Unii pot face un desen pe foaie,
 unii fac liste de sarcini,
 unii își bloquează ziua pe mai multe etape
 ca să zică cum ar trebui să funcționeze ziua respectivă.
 Agenda mie mi se pare că este extrem de importantă pentru a
 avea un pic de control pe viața noastră.
 Ea de obicei se face dimineața, există și filozofii care
 spun că se face seara după, dar de principiu eu nu sunt ne
apărat de acord,
 pentru că seara deja ești obosit. Adică nu mai ai capac
itatea, cuitatea ca să poți să îți desenez ziua.
 Există metode de a-ți ține agenda astăzi extrem de creativă
. Există ceea ce se numește Bullet Journaling, care are mai
 un pic și ești pictor.
 Așa arată o agenda.
 Cumpărați cartea Bullet Journaling, vedeți cam cum se ține
 o agenda pe filosofia Bullet Journaling și o să vedeți că
 este chiar plăcut.
 Un alt element care împiedică oamenii să-și țină agenda
 este gândul ăsta, că eu niciodată nu fac ce scrie un agenda
.
 Și aici vine dintr-o fractură de logică. Nime nu face 100%.
 În capul tău, probabil, că este că nu faci 100% și atunci î
ți se pare irrelevant.
 Nime nu face 100%.
 Nimeni nu face.
 Eu, când îmi fac agenda pe sistemul meu, eu am undeva între
 50 și 70% din lucrurile pe care le scrieu acolo,
 și este normal să fie așa.
 Pentru că tu vrei doar direcția.
 Intenție înseamnă de fapt să setezi o direcție în care vrei
 să te duci și un mod în care vrei să străiști viața.
 Nimic mai mult.
 este normal să apară alte elemente disturbatoare, să nu fac
i, la un moment dat să faci pauze, este perfect natural.
 Dar intenția este mai multe oate.
 Eu argumentesc că noi ne-am pierdut un pic
 obiceiul de a intra în diverse activități stăpâni pe noi și
 pe ceea ce facem pentru simplu fapt
 că ne lăsăm duși de viață de ceea ce ne s-a întâmplat până
 în punctul respectiv.
 Câți dintre voi nu au avut o ședință pe Zoom programată cu
 trei săptămâni înainte că atunci se putea vedea în calendar
 și când a ajuns
 ședința nu mai știe despre ce e vorba și de ce o face.
 și în momentul în care ați intrat în ședință, a trecut tot,
 la final ai zis, bă, pierd în timpul cu ședințele astea.
 Problema nu a fost ședința pusă de foarte mult timp.
 Problema este că tu ai intrat pe pilot automat, era ședința
 acolo, ai intrat prin ea, abar n-am ce caut aici, la reved
ere și ai mers mai departe.
 Argumentul de care zic este că, de fiecare dată, conștient,
 când ai o activitate, este indicat să îți setezi niște
 intenții.
 La orice tip de activitate. Vreau să vin în față oamenilor.
 Ok, nu vreau să dureze mai mult de 3 ore, ca să nu plece l
umea.
 Să fac pauza când trebuie și să încep cu cele 3 citate într
-o formă coerentă, astfel încât să ajungă la oameni.
 Că la Cluj nu prea ajuns, dar cred că e vina lor.
 Dar faptul că tu îți pui intenții pe anumite activități te
 face mult mai în zonă, ca să zic așa.
 Te pune mai concentrat pe ceea ce faci tu.
 Intenții înseamnă ce mi-aș dori de la această situație.
 Trebuie să fac la fiecare, adică pare obositor, adică nu
 pot pur și simplu să...
 Poți, dar se întâmplă lucrul și nu știi cum ajunge în
 diverse situații.
 Un exemplu foarte
 pe care îl dau eu pe situații banale de viață, este că la
 un moment dat, dar trebuie să ajung din Comana la Giurgiu
 pentru...
 cumpăram un teren și trebuia să fiu la notar. Mă întâlneam
 cu omulețul de la care cumpăram terenul și atunci,
 în momentul în care am genul ăsta de activitate, zic, ce e
 important pentru mine când intră acolo?
 Atât. Nu înseamnă că se întâmplă tot ce îmi propun, dar mă
car plec cu anumită energie și zic, ok,
 Mă grăbesc, trebuie să ajungi și în București.
 N-aș vrea să dureze mai mult de o oră.
 Aș vrea ca prețul pe care l-am stabilit să nu mai fie nego
ciat acolo
 și să se rezolve atunci, să nu mai fie nevoie de.
 Faptul că îți pui lucrurile importante pentru tine,
 ți-le numerotezi sau poate chiar ți-le scrie.
 Depinde de sistemul fiecăruia.
 Când ai intrat acolo, nu înseamnă că se întâmplă,
 dar tu ești pe râul pe care vrei să fii.
 Adică deja din atitudine și din ceea ce faci,
 ar trebui să obții
 mare parte din ceea ce ți-ai propus.
 Și asta la ce ajută?
 La o mai mare liniște pe termen lung.
 Nu mai apar tot felul de urgențe
 și se pare că noi trăim în era urgențelor.
 Adică tot timpul țipă cineva,
 are o problemă, trebuie rezolvate tot timpul.
 De ce?
 Pentru că nu avem aceasta cuitate
 de a pune și de a ne seta niște intenții.
 Câștigi un pic de control.
 Repet, nu este atât de matematic, nu este foarte critic să
 le obții, ci exercițiu mental este mult mai important.
 Eu cred că, în esență, eficiențea a scris asta.
 Nu știu de unde mi-a venit, câteodată mai scru chestii și
 niciunul...
 Și eu îmi spun, băi, ce cheste tare am scris aici.
 Este un capitol care spune cele două fluvi ale vieții și ac
olo spun că oamenii au un râu pe care merg
 și câteodată te duce apa, câteodată tu cârmești un pic.
 Asta înseamnă intenție. Cârmești un pic și un pic cu un pic
 cu un pic tu ești pe un total alt râu.
 Ești pe râul vieții tale, pe fluviul vieții tale.
 Pe când dacă nu ai obiceiul de a cârmi un pic ca să dai câ
teva grade, un pic mai cu fiecare oportunitate pe care o ai,
 la un moment dat te trezești, te uiți de jur împrejur și z
ici
 ce caut eu angaja la camera de comerț?
 Glumesc acum.
 Dar argumentul rămâne în picioare.
 Nu e asta viața pe care mi-am dorit.
 Asta ne spunem.
 și răspunsul de ce nu este viața pe care mi-am dorit-o nu
 are legătură cu o decizie flagrantă, unică, pe care ai luat
-o la un moment dat,
 ci faptul că ai intrat în foarte multe automatisme de-a
 lungul vieții.
 Că n-ai pus scârma un pic ca să ții direcția încă o vrei tu
 să te duci.
 Asta înseamnă intenție.
 Intenția înseamnă agenda, dacă se poate, zilnică, în orice
 formă vrei tu ar trebui să studiez ca să-ți se potrivească,
 înseamnă să intri în acțiuni conștient că ai și niște așt
eptări.
 Pentru cei mai procedurali, aș propune trei intenții pentru
 fiecare acțiune conștientă pe care o faceți, doar le puneți
 în cap, pac, pac, pac, vreau asta, asta și asta.
 Atât. Și pe ori mă intri, nici nu mai contează dacă se înt
âmplă.
 Și tot la nivel de intenție, există, tot odată cu pandemia,
 pentru că s-au acutizat foarte multe lucruri în pandemia,
 există un efect al...
 Suntem mult mai ocupați, avem o supra sarcină, avem foarte
 multe lucruri de făcut într-o unitate mult mai mică de timp
. Nu știu dacă-ți perceput asta.
 Dar viața pare mult mai dinamică acum decât era înainte de
 pandemie. Înainte de pandemie, parcă era un pic mai liniș
tită.
 Acum pare că vin foarte multe și e ca și cum ai un platou
 și ai atât de multe lucruri de mâncat că nu știi dacă poți
 să le mănâși pe toate.
 Și noi am uitat niște elemente simple de productivitate.
 Nu trebuie să le mănânci pe toate.
 Cea mai tare tehnică de productivitate este lista la ce să
 renunți.
 Deci, în loc că tu te stresezi zi de zi și tu s-arci-n după
 tine,
 și un exercițiu foarte simplu pe care poți să-l faci în 15
 minute este pentru cei care se simt cu musca pe căciulă,
 că e diferit la fiecare, dar tu ai o listă foarte mare și
 în fiecare zi te stresezi,
 te stresesc pentru că ai ceva pe care îl cari și nu ai reuș
it să-l faci
 și îl pui la listă, de obicei la final acolo și tot îl car
 după tine.
 Și la un moment dat zici, bă, ia, stop atât, mi se pare că
 anxietya mea este foarte sus,
 ia să fac eu lista la ce renunți.
 Și în momentul în care le pui pe toate și zici, ok, renunți
 la jumăt din asta.
 După ce ai renunțat,
 te simți incredibil, unul la mână, și felicitări ai devenit
 productiv.
 Pentru că productivitatea nu înseamnă să faci tot ce îți
 propui,
 înseamnă să renunți.
 Productivitate înseamnă renunțare, adică să faci ce conteaz
ă.
 Aici, Daniel, vreau să puntez o carte, am recomandat-o și
 la Cluj, cred că v-am mai spus-o și voi, nu sunt sigur, dar
 vreau să fiu absolut siguri.
 Acuma se numește Esențialismul, este o carte de anul 2018,
 nu știu cine a scris-o, are un nume complicat, dar este o
 carte absolut excelentă,
 care te învață cum să gândești, de fapt, în termeni de esen
țialitate, adică de impact.
 Pentru că avem o mentalitate acum mai mare după pandemie
 care spune, hai să fim ocupați ca să fim productivi.
 Nu, hai să fim cu impact în ceea ce facem ca să fim product
ivi.
 Este o diferență foarte mare de mentalitate de carte.
 Aia, cel puțin mie mi-a schimbat. Mi-a irisit complet parad
igma prin catea.
 Auzi de ceva cu tine, stot-ai micul.
 Da, cred că Valentin îmi lucrează.
 Într-unul dintre ultimile articole pe care le-am scris am
 denumit sindromul acesta business, adică de la business am
 zis că ne place să fim busy.
 Și atunci e un business continuu pe care îl facem.
 La asta mă referam când vorbeam de minimalism și de simpl
ificarea stilului de viață.
 Noi am devenit la com, pentru că avem exemple peste tot, că
 se pot face foarte multe lucruri și vrem totul acum repede,
 dacă se poate.
 și am uitat că viața ar un farmec și dacă duci un stil de
 viață relativ mediocru în ochii celorlalți.
 Adică să pur și simplu să trăiești și să aierisești ca să
 poți să te bucuri de ceea ce faci.
 Un video acum câteva zile al lui, nu mai știu cum îl cheamă
, s-a parut excelent, Gary, Gary Weiner, dacă știți.
 Nu știu dacă știți. Înfine, el anumit foarte mult și zicea,
 bă, ar trebui să redefinim, trăim întotdeauna o societate
 care ar trebui să redefinim ce înseamnă succesul.
 pentru că succesul din punct de vedere psihologic atos
 nu înseamnă neapărat productivitate sau prosperitate,
 ci înseamnă să te trezibești dimineața și să ai o stare bun
ă.
 Punct.
 Și asta am învățat-o foarte greu.
 Exact.
 Unul dintre provocările mele cele mai mari când intru pe
 proiecte.
 Am făcut foarte multe lucruri până acum, în anii aștia 20
 de în camera asta până în camera asta.
 Ce ancor mișto are el aici, să ziceați?
 Fiecare cu traumale.
 Și una dintre lecțile vieții mele este că atunci când sunt
 într-un proiect care-mi place extraordinar de mult, întreb
area este, nu cum îl înaintez neapărat,
 e și asta o întrebare foarte bună, ci cum fac să-mi rămână
 plăcerea la nivel ridicat.
 Pentru că tendința este să intri într-un proiect să te arzi
, faci foarte multe lucruri și, pe urmă, zici, ok, eu am cam
 terminat, nu mai suport pe nimeni, vreau să iau o pauză și
 te ocup de altceva.
 Asta e lecția vieții mea. Am făcut foarte multe aface și,
 la un dat, am zis, după ce am construit, am zis, cred că e
 timpul de ceva nou.
 Nu știți că se spune în business că atunci când nu îți mai
 suporti clienții, e timpul să pleci, că se apropie finalul,
 dar de ce nu îți mai suporti clienții?
 pentru că ai ars etabe, ai ars foarte multă energie și nu
 te-ai concentrat și pe plăcere, pe motivul pentru care ai
 plecat la drum.
 Mai este un lucru legat de platouă de mâncare cu foarte
 multe lucruri pe care le avem de înghițit?
 Te rog.
 Pe înregistrare, bine.
 Că altfel nu s-aud de înregistrare, suferă varentii când ed
itează și...
 Mertifu-mă mulți.
 Legat de acei clienți care spuneai că nu îi mai suporti că
 vine o etapă și arde etape, ce faci? Rămâi?
 Încerci să schimbi ceva?
 Eu n-am rămas.
 N-am un răspuns aici. Mie mi se pare că în momentul în care
 nu îți mai suporti clienții deja e târziu.
 Și ce e de făcut?
 Reglezi relația cu ei sau pleci?
 Păi, dacă sunt tot timpul clienți noi...
 dar nu îi mai suporti.
 Reglezi relația cu ei sau pleci?
 Modul în care îi vezi, modul în care interacționezi cu ei,
 modul în care-i construi business.
 Și faci o analiză pe ceea ce faci tu de obicei.
 Dar așa se spune că dacă...
 E o metaforă care se spune în antreprenoria, metaforă, o
 paralelă.
 Se spune că dacă tu ai un bilet de avion
 și tu ai surprinderea că lângă tine se pune exact clientul
 tău ideal, avatarul, cum e denuit în marketing.
 Întrebarea care se pune este ce faci în momentul în care el
 este lângă tine?
 Nu contează că ești introvert ca mine sau vorbești non-stop
 ca Horia?
 Nu. E lunea că ești jos introvertit
 Întrebarea esențială este ce faci atunci când e clientul ă
la
 pentru că dacă tu în momentul ăla te uiți la el și arți de
 nerăbdare să vorbești cu el, vrei să interacționezi, să obț
ii mai multe informații, să afli despre viața lui.
 Vorbim antreprenorial aici, ești bine, dar dacă tu îți bași
 căștile în urechi sau deschizi laptopul și nu interacțione
zi cu el, deja este o problemă.
 Ești deconectat de la ceea ce faci. E o metaforă, nu o lua
 ad litera. Se lucrează tu cu tine, adică în asta nu existe
 răspuns.
 Și nu are legătură cu personalitatea clientului, că tu ai
 spus ce faci, că alții diferisă fiecare dată.
 Nu are legătură cu cine e clientul personal ca identitate,
 ci cu tiparul lui, cu provocările care el vine către tine,
 cu problemele pe care toti se le rezolti ca antreprenor.
 Acolo nu e despre client, de fapt.
 Da, știu asta, dar cu toate asta, dacă faci în continuare
...
 Nu îți mai suporti clienții și îi faci în continuare ceea
 ce îți place, atunci...
 Până când îți mai place, dacă nu îți plac oamenii?
 Oamenii sunt factorul numărul 1 de stres
 Și atunci am acar să-ți placă de aia care te stresez
 De aia îmi place mi-te Daniel
 Iar am venit cu cafea?
 N-am o răspunsă să-ți dau, pentru că este o chestiune la
 care și eu m-am gândit și nu am o răspunsă pentru mine, așa
 că e în aer
 Metaforic, dacă vrei, conectează-te cu ceva mai înalt. Pent
ru ce servești clienții? Ca misiune, ca spirituală, ca știi?
 Doar dacă faci doar bani, da, vă iajungeți să nu supărți cl
ienții. Dacă contribui...
 Depinde de valori, că dacă îți plac banii, îți plac și cl
ienți.
 Asta zic.
 De aceea, cea mai tare lecție pe care am învățat-o de la
 copywriter, a apărut în fața tuturor la o conferință
 Vorbim cu el ce să vorbească și tot se trăgea pe fund, ca
 să zic așa, că nu vrea să aleagă subiectul
 Și a apărut în fața tuturor și a zis că treaba mea, copy
writer fiind și marketer, este să vorbesc despre ce aveți
 voi nevoie, așa că prefer să pornim un dialog
 Asta a fost atitudine.
 El a argumentat în timpul discursului că tot spunea de cu
 ce business-uri face bancul,
 cu ce business-uri nu face, cam ce ar trebui să urmează.
 Și cineva s-a ridicat și a zis, da, cu pasiunea ce facem?
 Și el a zis, da, la el îl cred pentru că valoarea lui e ban
ul.
 A zis așa, dacă iesi bani, e pasiunea mea.
 Și mi se pare un argument bun.
 Dacă ies bani, înseamnă că trebuie să-mi placă. Dacă e musă
, ai cu plăcere.
 Și asta am văzut la mai mulți oameni, atitudinea asta.
 Păi, acum nu-mi place, dar dacă vin, da.
 Asta e de Facebook.
 Asta e de Facebook.
 A fost un interviu cu Horia care a venit o întrebare online
, dacă mai ții minte, în care, bă, care-i treaba cu pasiunea
 asta ca să urmăm?
 Și eu am zis așa, bă, necesită timp să te gândești la asta,
 pentru că cel mai periculos este să crezi că este o pasiune
 sau chiar să fie, să fie ceea ce îți place enorm.
 Și tu să te arunci. E pasiunea mea. O să trezi toată viața
 ca și cum n-aș munții și o să iasă și bani, ca așa spun to
ți.
 Și ajuns să urăși ceea ce îți plăcea înainte.
 Fotografii care fac poze la anunț.
 Sună dur.
 Dar am destul de prieteni de-aștia.
 Care ei au plecat pe comp propriu pentru că le place
 fotografia și acum fac poze la anunț și nu mai suportă ap
aratul de fotografia.
 Și este un caz destul de întâlnit.
 Fotografia e diferită la fiecare.
 Și este un efor foarte mare, foarte mare, ca să fii conșt
ient de asta și să păstrezi plăcerea ridicată.
 Și recomandarea mea este, pentru mulți dintre noi, că pasi
unea ar trebui să o construiești, să fii un pic pragmatică,
 să îți aducă și niște mâncare pe masă,
 că dacă nu îți aduce mâncare, e o chestiune de timp până ur
ăști ceea ce îți plăcea cu cinci minute.
 Dar asta este o părere.
 Unde eram?
 Intenție.
 Spuneam de platou și că sunt multe pe el.
 Mai este o tehnică ce ne ajută foarte mult ca să scădem rep
ede anxietat.
 Și este o tehnică ce este foarte ignorată de multe persoane
, cel puțin în ultima vreme, care e destul de banală.
 Banal.
 Ca să pot să scasi presiunea la ceea ce faci la stilul de
 viață actual și la toate sarcinile pe care le faci acum,
 ar trebui să lucrezi mai puțin pe obiective săptămânale sau
 sarcini pe care ți-le propui,
 ci să lucrezi pe obiective pe 5 ani.
 Se reduce anxietatea imediat. 5 ani, 10 ani, 3 ani nu conte
ază.
 Ideea este să mărești distanța, pentru că tu dacă lucrezi
 acum, dacă ceea ce faci acum
 Este pentru un obiectiv pe care tu îl vei vedea peste 5 ani
, ai o liniște interioară profundă.
 De fiecare dată când lucrez la proiecte, pentru că am niște
 proiecte destul de provocatoare, am în minte chestiua asta.
 Și eu zic, ce fac acum?
 Este pentru cine voi fi peste 6 luni.
 Eu tot timpul sunt în serviciu celui de peste 6 luni, ca să
 ajung la pasul 13-ță și să fiu acea persoană.
 Și asta mă liniștește pe mine, pentru că altfel sunt într-o
 visceralitate de-asta, de a-t rezolva sarcin, că nu se înt
âmplă și de ce nu se întâmplă și că lumea nu mă bagă în se
ama.
 Nu, tocmai ai intrat într-o vâldoare și atunci ați zici, ok
, cum vreau să arate pe 5 ani, peste 5 ani,
 și dacă am capacitatea să lucrez acum la niște obiective de
 peste 5 ani, o să vezi că ai o atitudine mult mai concent
rată, focusată, clară.
 Da, Horia?
 ca esențe vă spun la modul 3, celor care ați fost la modul
 3,
 dacă țineți minte, ca un rezumat, ca o propoziție,
 acțiunea ta actuală din momentul ăsta este fi o factură de
 investiție
 pentru cel care vei fi peste șase luni sau anul an.
 țineți minte?
 Ce faci azi?
 E o factură pentru cine vei fi,
 sau o investiție de productificat vă verificat pentru cine
 vei fi.
 Este la nivel de gândiri.
 Dar nu suntem în gândiri, să gândim așa.
 Următoarele două elemente le pun la pachet. Sunt doi de ce.
 Primul vine de la constanță, nu oraș, și al doilea vine de
 la consistență.
 Constanță, consistență. Noi facem confuziu între ele.
 Consistență înseamnă să obțini niște lucruri valoroase și
 să fie și la nivel de volum.
 Constanță înseamnă să faci pași mici, ritmați către ceea ce
 îți dorești.
 Problema pe care o avem la nivel de societate, în general,
 este că noi ne dorim consistența și suntem incapabili de
 constanță.
 Suntem la cum? Vrem acum, repede tot.
 Și cea mai bună un altă pe care puteți o documentați aici
 este singura tehnică de dezvoltare personală care cu adevă
rat contează.
 Adică dacă din toanele pe-o rămâneți cu ceva.
 Și anume implementarea de obicei.
 Implementarea de obicei este un alta care teoretic vă aduce
 orice obiectiv vă puneți în minte.
 Vrei să slăbiți? Implementați un obicei ca să mănânți sănăt
os zi de zi.
 Vrei să ai un business? Implementați un obicei în care zi
 de zi să faci un mic pas către business-ul tău.
 Are SNZ?
 Implementarea de obicei, vă spun la nivel... L-am spus de
 multe ori și am tendința să ard etapele, că mi se pare că m
ă repet,
 dar cea mai bună explicație pe implementarea de obicei am
 întâlnit-o la Seinfeld, actorul, dacă îl știți, că avea
 serialul Seinfeld pe vremuri,
 și tehnica se numește Nuru pe lanțu.
 Contextul este foarte simplu.
 La un moment dat, Seinfeld e intras în zonă extrem de ocup
ată,
 era și regizor, și actor, scria și scenariul la filmul lui,
 care era unul dintre cele mai vizionate din stat alunite la
 vremea respectivă
 și mai făcea și stand-up prin baruri.
 Și jucăa multe roluri într-o zi.
 Și la un moment dat, povestea este spusă de un alt comed
iant,
 care l-a un moment dat intrat într-un bar ca să își spună
 bucățica de comedie.
 Și înaintea lui era Seinfeld.
 Ca orice om care își întâlnește mentorul l-a așteptat ca să
 vorbească cu el.
 Și a pus acea întrebare pe care ne dorim să o punem și noi
 cuiva.
 Dacă ar fi să îmi dai un singur sfat care să mă ajute să f
iu comedian, să ajung la nivel, măcar la o mică bucățică din
 ce ai ajuns tu.
 Ce sfat mi-ai dat?
 Și el a zis așa.
 Nu rupe lanțul.
 Logic? Răspunsul a fost, hăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
 logic, răspunsul a fost
 Ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
 Suntu-i făcut.
 Și el a zis, uite cum fac eu.
 Pentru mine cel mai important este să scriu comedie zilnic,
 pentru că altfel am senzația că îmi scade abilitate.
 Și că asta este ceea ce fac eu bine și asta mi-a adus și
 filmele, mi-a adus tot ce am eu în viața asta,
 mi-a adus faptul că pot să scriu o glumă pe o foaie.
 Și am un calendar care-i pus pe frigider, am un marca roșu,
 neapărat roșu, că altfel nu funcționează.
 Mai greu un pic? Ok.
 Ii ajungem si pe Clujeni.
 Acum am permis, dar cand eram de fata cu ei nu...
 Da?
 Calendar, marker, rosu.
 Si de fiecare data cand scriu o bucatica de comedie, pun un
 X pe calendar.
 Si regula este nu rupe lanțul. De ce?
 Pe studii, implementarea de obicei îți aduce ceva.
 Nu pot să dau explicația cu AMP-ul undeva notată pe o hârt
ie, dar în esență noi prin repetiția ajungem la un nivel
 ridicat de performanță,
 pentru că se crează niște canale neuronale în creierul nost
ru care ne ajută să le face mult mai repede și mult mai cal
itativ, prin repetiție.
 Este ce a spus Aristotel, suntem ceea ce facem, un repetat,
 ca filosofie de bază, dovedită pe neuroscience.
 Asta face implementarea de obicei.
 Implementarea de obicei spune că dacă astăzi fac un lucru,
 mâine fac un lucru, poimâine fac un lucru și nu renunț,
 la un moment dat îmi va fi mai ușor să fac lucrul adecât să
 renunț. Adică este mai greu să renunț.
 Tocmai s-a implementat un obicei.
 Teoria spune că în 17-21 de zile, unii spun o lună, eu am
 lucrat foarte mult pe implementare, de obicei pe programele
 mele cu oameni,
 și pot să spun că e un bulșit total, oamenii renunță în 90%
 din cazuri în primele 4-5 zile.
 Dacă reziști să faci o acțiune de bază 5 zile, la un moment
 dat, execuția ta va fi extraordinar, raportat la ce credeai
 că poți.
 Seinfeld argumentează așa. În fiecare zi faci cât un X și d
acă am o zi în care nu fac, o iau de la capăt.
 Pentru că șansa de a se implementa o obicei de nefacere
 este exponențială în momentul ăla.
 Noi suntem într-un obicei perpetu de nefacere.
 Și atunci trebuie să devii și mai conectat la ceea ce faci
 tu.
 Ier n-am făcut. Astăzi pe dracu-n-4 mă pun și fac,
 pentru că știu că dacă nu fac astăzi, clipesc.
 Și au trecut șase luni.
 Și zic, unde-i comediantul? Că nu mai e.
 În sensul ăsta.
 Nu rupe lanțul. Dacă îl rupe,
 ia-o de la capăt și nu-l mai conecta la ceea ce faci tu.
 Spuneam că cei mai mulți oameni renunță la...
 în patru-cinți zile.
 Renunță dintr-o gravă înțelegere a modului în care se
 implementază obiceiurile.
 Cazul clasic pe care îl știm cu toți este că ne punem un
 minim nenegoceabil.
 Dacă știm, știm că suntem la un LP.
 Așa. Un minim nenegoceabil. Vreau să alerg la sală.
 Și minimul pe care îl alerg, nu am mai alergat de mult timp
, minimul în kilometru.
 Problema este că e o fractură de logică la nivel verbal.
 Tu când zici minimul înseamnă că mai mult.
 Este o capcană în care cas singur ca fraierul.
 Când zici minim un kilometru,
 tu te duci și alergi 1, 2, 5, 8, cât poți.
 Și corpul poate o dată te arzi.
 A doua zi știi ce se întâmplă?
 Că te dai jos din pat greu, te târăști, mort copt mai ajung
i o dată.
 Minim un kilometru.
 Alergi kilometru 2, 3, 4, nu mai faci cât ai făcut prima o
ară, că ai febră deja, și nu mai vezi salai a două ani.
 Și atunci, care e capcana?
 Există o întrebare de siguranță pe care o recomand absolut
 oricărei persoane vrea să implementeze în obicei.
 Și întrebarea de siguranță este cât ai alergat ieri.
 Și răspunzi că te-ai alergat în ultima săptămână. Răspunzi,
 o lună, un an și te duci din ce în ce mai în spate. De ce?
 Pentru că tu faci verificare pe cât poți să duci. Are sens?
 De-acă tu te duci la sara și zici, bă, dar cât te-ai alerg
at ieri? N-am alergat, că asta...
 Dar cu... În ultima săptămână n-am alergat deloc. Asta vre
au să fac.
 Dar ultima lună, în an, nu?
 Fără o dată în viața asta...
 Este o problemă.
 pentru că tu nu ești persoana care aleargă și tu trebuie să
 întrenezi prima oară prezența de a fi acolo.
 Și atunci nu se folosește termenul de minim nenegociabil,
 ci se folosește maxim nenegociabil.
 Adică nu mă duc mai mult de atât ca să nu mă ard.
 Și maximul ăsta, atent, e foarte, foarte, foarte subtilă
 și în același timp schimbă complet viziona despre implement
are de obicei.
 Maximul ăsta este raportat la ce ai făcut tu în ultima per
ioadă.
 Dacă tu n-ai alergat o viață întreagă pe bandă, care ar fi
 maximul nenegoseabil ca să te duci să implementezi obiceiul
 de a alerga pe bandă?
 Să te duci până la sală.
 Este cel mai bun răspuns.
 Poți să alergi, dar poți să zici, hai să alerg 300 de metri
.
 Da, dar eu n-am mai alergat.
 Ok, merg.
 E iar un răspuns bun.
 dar merg nu mai mult, adică maxim nenegociabil.
 Maximul nenegociabil spune, merg 200 de metri,
 merg 100.
 Ăsta-i maxim.
 Sau,
 și mai bun răspuns este să mă duc până acolo,
 ăsta-i maximul meu de acum,
 pentru că fiecare om are un punct de plecare.
 Și punctul de plecare este dat de ce ai făcut anterior.
 Tu, în momentul în care antrenezi acest maxim,
 care-i capcana?
 Te duci și zici, să zicem, că te duci și zici și alerg 500
 de metri, dar nu mai mult.
 Cine ești tu să alergi, mă, 500 de metri?
 De unde ai bine treaba, te faci de răsi.
 Tu tăi alergat 500 de metri, adică noi avem această lăcomie
 de a obține repede lucruri.
 Și alergăm 3-5 km și nu am uitat că am zis maxim de negoci
abil.
 Asta e capcana.
 Noi nu știm să ne oprim.
 Și argumentul pe care eu vă spun, ține de modul de
 interpretare,
 ceea ce înseamnă disciplină.
 Foarte mulți oameni cred greșit că
 un om disciplinat este un om care sparge norii și rupe zid
uri cu frunte.
 Disciplinată este o persoană care poate să spună stop.
 Este persoana care se întoarce și pleacă, pentru că atât aș
a propus.
 Nu este ala care se arde, ala este doar la com.
 Are sens ce vă spun?
 Pe principiu asta, da.
 Dar disciplina înseamnă să fii capabil să renunți.
 Ce înseamnă asta?
 Când muncești într-o zi.
 Și a fost o zi bună.
 Știm cum sunt zilele bune în care ne ies chestii și ne simț
im bine la finalul zilei.
 Dacă tot ne iese bine, nu mai tragem frumă 3 ore.
 Argumentul meu este că mâine scad șansele teribil de mult d
acă nu te oprești când îți propui, ca să fie o zi bună.
 Și ai o zi bună și frumă 3 în care zaci.
 pentru că ți-a plăcut prea mult și te-ai dus cu totu'.
 A ajuns?
 Disciplinat înseamnă persoana care poate să pune stop și z
ice
 OK, asta a fost ziua de azi, mâine o iau de la capăt.
 Și asta crează un anumit rid.
 Ba, mai mult, ca să completez, nu știu dacă v-ați zis că
 eram atent la o discuție cu Roxana,
 folosind modulul 3, ancorarea.
 În momentul în care tu lucrezi și îți place la ceva,
 și faci asta în mod repetat și te oprești cât încă îți
 place,
 ce vei ancora?
 că îți place. Dacă tu faci ceva ce îți place și în mod
 repetat te consumi până la complet total
 în ceea ce îți place, ce vei ancora chiar dacă îți place?
 Epuizarea. Are sens?
 Și atunci în mod intenționat, oprindu-te la maximul înnego
ceabil, cum spune Daniel,
 în timp ce încă îți place, vei ancora plăcerea și vei primi
 sprijinul ancorii psihologice
 în momentul în care tu pari că n-ai chef să faci ceea ce î
ți place, dar doar te pui la scaun.
 Când te pui la scouns, bam, începe. Inspirația să vină cuv
intele, să faci...
 De ce? Ancora.
 Dar asta e tot din deciția mea de a te opri, fix cât încă î
ți place.
 Ceea ce e foarte greu. Pentru că vine și a, mai pot, mai am
, ai să-i dau.
 Nu, așa ancoreze puizarea. Și greu am învățat asta.
 Tot ce am reușit în viața asta este legat de implementare
 de obicei, de ritmul pe care poți să îl impun.
 Spuneam de alergat la sală, este exact exercițul pe care l-
am făcut eu, n-am reușit foarte mult timp să implementez ob
icei de alergat la sală, pentru că nu e în valorile mele, ad
ică nu prea am nevoie, dar mi se părea interesant.
 Iar n-ați prins, o da, e ok.
 Cu umorul, cred că tu n-ai umorul, adică...
 Băi, m-am abținut să zic că are altcineva nevoie, dar n-am
 vrut să spun.
 Și în același timp eram frustrat. Adică eu, care fac
 implementare, de obicei nu pot să alerg la o bandă amărâtă,
 că renunț.
 Și atunci am zis, hai să o facă la carte. Am început să-mi
 pun întrebările de verificare, mi-am dat seama că eu nu al
erg de fapt deloc decât dacă am o bășică în față, că ăla e
 stilul meu de alergat.
 Dar hai să vedem cum implementăm.
 Am ajuns la concluzia că maximul meu nenegociabil nu este
 nici măcar mersul pe bandă.
 Primele 3-4 zile, cât timp mi-am implementat obiceiul, a f
ost să mă duc acolo, era o cafeină sub sală,
 încomandam o cafeană, deschidam agenda, înfăceam agenda, în
chidam agenda și plecam.
 Pentru că tu ți-a întrenez în implementare de obicei prima
 oară prezența.
 1 zi te duci și faci agenda, 2 zi faci agenda, 3 zi faci
 agenda, 4 zi faci agenda, pe urmă zici hai să-mi fac și ab
onament.
 A fost prima oară când am reușit pe zona asta, pentru că
 trebuie scăzut până la un nivel în care este jenant să nu-l
 faci, dar să nu depășești.
 La scris am făcut asta foarte des.
 Intre proiectele mele, probabil, este școala de scris.
 Ea oameni de la zero care nu au mulți dintre ei nicio abil
itate sau înclinați în zona de scris
 și la final, la finalul programului, după ce ne educăm pe
 zona de scris,
 intrăm într-un proces de a scrie fiecare la cartea lui,
 care este o implementare de obicei pur și simplu.
 Nu e nimic altceva.
 Și înscris pe implementare de obicei...
 O carte nu se scrie în explosie, băi de ori.
 Mulți crede că te-ai pus în fața laptopului și ai scris-o
 și mâine ai romanul sau peste o săptămână te nedormi.
 Nu. Scrisul unei cărți are legătura cu implementarea de ob
icei, cu scrisul zilnic a unui număr de cuvinte și să înain
tesc către manuscrisul tău fără pauze.
 E mult mai ușor să scrii o carte într-o lună decât într-un
 an.
 Și noi, exemplele pe școala de scris sunt că o carte se sc
rie în medie, în afară de excepții, și știm pe cineva pe a
ici,
 în medie se scrie o carte între o lună și trei luni. În med
ie.
 E mai greu să o scrie într-un an sau doi. Pentru că nu pr
ins cheag, nu prins riet.
 Și atunci, pe zona de scris, la nivel de implementare, de
 obicei, dacă tu nu ai scris în viața ta,
 ai avut un sistem prin care să scrizi zilnic, recomandarea
 mea este în felul următor.
 Cam pe la aceeași oră, de obicei dimineața, când ai încă
 materie ce nu șie, îți pui laptop în față, îți pui trascău
ul sub fund,
 te uiți la o oră, zici, ok, a început, și te uiți la laptop
.
 Foarte serios vorbesc, pentru că ăsta este cel mai mic pas
 pe care poți să-l faci și n-ar fi bine să faci mai mult de
 atât.
 După 10-15 minute, 10 sau 15, fix, nu 10 sau 15, îți alești
 tu 10 minute.
 Stai, te uiți la tastele alea, au trecut 10 minute, te-ai
 ridicat și ai plecat.
 O să mai fie și mâine o zi.
 A doua zi te pui în fața laptopului, antrenezi prezența
 prima oară.
 Te uiți la laptop, iar pac.
 După 3-4 zile ridici nivelul, pentru că deja ai fost acolo
 și zici, ok, 100 de cuvinte, hai 100 de cuvinte azi.
 Știți care e faza fascinantă? Cei care reușesc să creeze
 momentul așa, scrieu.
 Cei care se grăbesc, scrieu în exploziu, nu le place ce sc
rieu, intră într-o vultoare emoțională și, pe urmă, renunță.
 Și, pe urmă, se întorc, că scrieți-o ca o scărpinată.
 Nu contează.
 Pentru că aici vorbim de implementare de obicei, prima oară
.
 Nu contează.
 Pentru că există educație și există întrenament care se
 face în afară, nu contează calitatea în procesul de scris
 la început.
 O carte se rescrie, nu se scrie.
 Adică noi avem cultural mentalitatea că iese bine din prima
.
 Nu, scrie un draft, îl dai la editor, el îți vine cu notițe
, mai încrezi un pic la el.
 Ăsta e sistemul profesionist.
 Dar românii mai au de învățat.
 Implementarea de obicei pleacă de la maximul nenegoseabil
 și ar trebui să-ți dezvolți abilitatea de a pune stop, dar
 nu face mai mult.
 Ăsta este argumentul.
 Dacă tu reușeți să generezi ritm și momentum prin pași jen
an de mici, dar zi de zi,
 la un moment dat se întâmplă ceva.
 Ai o energie și rezultate mult peste nivelul pe care îl
 credeai capabil,
 deși ai început cu pași foarte mici.
 Exemplul la noi în școala de scris este unul dintre băieții
, îl cheamă Radu, care a publicat deja două cărți, acum sc
rie pe a treia.
 El a plecat în provocare, spunem, noi a plecat cu aceeași
 energie, că bă, mă, mă, să... noi avem target, avem 1.200
 de cuvinte pe zi în sistemul nostru.
 Și suntem o comunitate întreagă, care fiecare lucrează la
 cartea lui, dar ne încurajăm reciproc ca să creăm o energie
, e un sistem întreg creat din 2018 în coache.
 El a zis așa, 1200 de cuminte.
 M-am zis, mă, să vezi ce-o să rup, aștept să încep.
 Și a venit prima zi.
 Este în interviu filmat.
 Și a zis, băi, am scris 300 de cuminte.
 Eram transpirat tot, m-am uitat ce se întâmplă cu mine.
 Nu pot mai mult.
 Am lăsat-o, a doua zi m-am pus din nou.
 400 de cuminte.
 Sunt departe de 1200.
 Pentru că fiecare om are alt punct de plecare.
 Asta este diferența și trebuie fiecare să-și analizeze situ
ația.
 A treia zi trei suteci ceva din nou.
 În momentul ăla a zis, ok, trebuie să reanalizez, se pare
 că punctul meu de plecare e mult mai încipient
 și o iau pe 300-400 de cuvinte.
 La finalul provocării, adică după o lună de zile, pentru că
 n-a renunțat, atentie, și în scris oamenii renunță după 4-5
 zile,
 pentru că n-a renunțat, el ajunsesc zi de zi să scrie 3-4-5
.000 de cuvinte,
 dincolo de 1.200. Și ăsta este secretul, de fapt.
 Că noi vrem 5.000 de cuvinte din prima zi, dar dacă uităm
 de asta și facem alea 200 de cuvinte, ajungem la 5.000.
 Asta e singurul mare secret. Pe implementare de obicei...
 ce vrei, mai alerg cu micul.
 Pe implementare de obicei mai este un element aici. Există
 mai multe tipuri de obicei implementate.
 Este cel de abilitate, dacă vrei să scrii, atunci scrizi z
ilnic ca să-ți dezvolți abilitatea
 Și mai sunt obiceiuri de obiectiv, vreau să-mi deschid un
 business
 Și atunci obiceiul se face pe ferastră de timp
 În fiecare zi lucrez timp de 30 de minute, o oră, o oră jum
ate la business-ul meu încercând să-l fac, să îl împing
 Asta tot obicei este
 Cum adică?
 Nu am înțeles întrebarea.
 Fiecare zi dacă lucrez la proiectul tău și răspuns la înt
rebarea ce împinge proiectul mai departe să fac, măcar dacă
 tu rămâi acolo, nu fugi, pentru că noi fugim de obicei, luc
rurile încep să se întâmplă.
 Știu că sună buruburul, eu nu vorbesc buruburul de obicei,
 eu vorbesc foarte pragmat.
 Da, obții consistență rămânând acolo, prin constant.
 Și asta este argument.
 Că nu vă axați pe numărul de cuvinte și numărul de cuvinte?
 Asta ține de conținut.
 De ce vă axați pe numărul de cuvinte și nu pe idei exprim
ate?
 Este altă etapă.
 Domnule, a va sori acum vorbiți, încercând să înțelegeți un
 sistem pe care noi îl predăm în 6 luni de zile și nu am cum
 să îl predau în 2 ore.
 Nu vreau să predau, întreba unde în ce?
 Păi, nu, nu, nu, dar asta vă spun. Păi da, răspunsul e în 6
 luni. Adică avem un sistem întreg, se face înainte. Nu se
 intre pe cuvinte la început.
 Cuvintele sunt doar un KPI, un indicator de performanță
 care te ține pe calea de a scrie o carte.
 Dar tu ai făcut-o treabă înainte de idee, de generarea ei,
 de gândit la cartea pe care vrei să-l scrie.
 Doar că este altă etapă. Eu vorbeam doar de scris.
 Nu-i problemă. Sistemul în sine este foarte bine, foarte r
afinat și am lucrat la el până mi-au ieșit niște fire albe
 pe undeva.
 Prin constanță obținem consistență.
 Și al cincii la element
 l-am pus cu verde, nu știu de ce, dar nu întâmplător, nimic
 nu e întâmplător,
 ca să citesc clasici în viață, se numește termen limită.
 Dacă nu ne punem un element de stop,
 nu avem la ce să ne raportăm și tendința este să scadă
 performanță.
 Mulți dintre noi nu știu să-și pună termene limită sau să
 se raporteze la ele,
 motiv pentru că are renunță completă, exact ca la agende.
 Dar, dacă vrei să alergi la sală, exemplul cel mai clasic
 este, poți să alergi un kilometru pe zi sau 7 km pe săptămâ
nt.
 Este același lucru.
 Dar face o diferență majoră în modul în care te raportezi.
 Pentru că 7 km poți să alergi vreo 400 și lasă că recupere
zi tu. Mâine 300 și las că trage.
 Și mult se relaxează instant când își dau seama că este ac
elași lucru.
 Asta este un mod de a pune termen limită.
 Termenele limită ne ajută să avem sezonalitate.
 Asta înseamnă să nu intram în vâldoare și să nu mai știm ce
 facem, și să avem un moment în care analizăm ce s-a întâm
plat.
 Există o carte foarte mișto care înscapă numele și care...
 Ce face ca o țară să fie bogată? Ceva de genul ăsta.
 E o carte incredibilă care a analizat toate elementele care
 duc ca o țară să fie prosperă.
 Și unul dintre elemente este faptul că țările prospere de
 obicei sunt în zone temperate.
 E unu, sunt mai multe. Întrebarea este, dar România ce-a î
mpățit?
 Unul dintre ele este zona temperată. În zona temperată sunt
 cele mai multe țări prospere. De ce?
 Pe lângă faptul că la tropice boli alte nebunii, dar există
 un moment în care șterge tot și-o iei de la capăt.
 Avem sezon. Primăvară, vară, toamnă, iarnă. La un moment
 dat ne oprim, este și alt anotimp și o lăm de la capăt.
 Totul are sezonalitate. Există copilărie, adolescență,
 adult, seniorat. Este sezonalitate.
 Există zi. Avem dimineață, prânză, seară.
 Această sezonalitate, faptul că există un început și există
 și un final,
 te ajută să te repoziționezi față de ce acești dorești și
 să obții o calitate mai bună.
 2 kg doar. Aveam de unde, eu de aia nu alerg.
 Și aici un lucru mai spun legat de asta.
 Tot legat de implementare de obicei, care are legătură cu
 termenul limită.
 Căzi dintre noi nu ne-am propus ca să citim zilnic un număr
 de pagini sau minute,
 și au rămas la stadiul de ne-am propus, că nu am reușit.
 E un obiectiv foarte des întâlnit, când vrem să testăm
 implementarea de obicei.
 Hai să facem și noi asta. Aș vrea să citez zilnic.
 Problema cu genul ăsta de obiective este că nu le dăm ceea
 ce se numește element de stop.
 Și regula spune așa.
 Creerul are tendința să se împotrivească împotriva regulil
or...
 ...prea stricte.
 Te sabotează când simte că ești prea draconic cu ea. Mintea
.
 Ce înseamnă asta? Tu vrei să citești.
 Și zic, zilnic o să citez de acum în culo o viață întreagă.
 Și creierul tău se spune, băi, ești nebun?
 O viață e lungă, știi? Până când?
 Și aici este o capcană foarte desîntâlnită pentru obiceiuri
 perpetui,
 adică pe care o vrei ala long.
 Cele mai multe obiceiuri perpetue sunt aproape imposibil de
 implementat de către o persoană medie.
 Adică normală, ca noi.
 De ce?
 Pentru că dintr-un punct încolo ai face orice numai să nu
 citești.
 Deși tu ți-ai propus să implementezi. Cum se rezolva?
 Element desktop.
 Negociezi cu mintată. Ai spui, nu o viață întreacă, două n
aiuri, nu o lună. Hai să încercăm două săptămâni.
 Și când ai pus elementul desktop și ai zis două săptămâni,
 creierul te ajută. În momentul ăla, este aliatul tău.
 2 săptămâni. A bea aștept să vedem.
 Și are elementul ăsta de termen limită cu o progresie.
 1 zi, 2 zile, 3 zile, wow.
 Hai să vedem încă 4 zile și terminăm.
 Ce faci după 2 săptămâni?
 Păi e treaba ta.
 Mai cere o prelungire, te oprești, nu contează.
 Dar ai un element de stop și mintea colaborează cu tine.
 Nu există rezoluții de astea la început de an
 care să funcționeze.
 Să zică, de acum încolo eu numai pun gura pe pâine firaria.
 ala long, adică până când nu mai pui gura. La unii funcț
ionează, pentru că pe zona de nutriță și pe zona de vici,
 mai repede tai de la rădăcină decât să implementezi obicei.
 Adică fumatul nu se renunță la el prin implementare de ob
icei.
 Nu poți să azi fumezi doar 3 țigări, mâine 3, poi mâine 3.
 Nu, nu, nu, implementez un obicei de fumat acolo.
 De obicei, pe vicii se renunță de la rădăcină.
 Adică de astăzi nu mai pun gura pe țigară și funcționează
 mult mai bine.
 Adică îl tai.
 Acesta este mică floricică, dar mai are o tulpina pe care o
 rezolv în cinci minute, după care luăm întrebări și răspuns
uri.
 Și vă las și pe voi să vorbiți.
 Ah, era o floricică, am uitat să vă spun.
 Când dădeam sisteme la început, păream foarte rațional și p
uneam numai liste, unul, doi, trei, patru, și am văzut că
 sunt multe femei în sală, și am început să desenez petale.
 De atunci e un alta preferată tuturor.
 Am fost și sexist în aceeași propoziție. Sunt obosit, mai
 am un pic.
 Sunt trei elemente care te ajută să poți obții partea asta.
 Una se numește, în engleză, Do Slow, fă mai incet.
 Cealaltă, Do Less, fă mai puțin.
 Și a treia, Do Daily.
 Este cea mai tare pagină pe care am citat într-o carte care
 se numește Practicing Mind
 și care spune că sunt trei reguli ca să poți să obții pre
zență în ceea ce faci.
 Fă mai înce de cât ești capabil,
 fă mai puțin de cât poți să faci,
 dar fă zilnic.
 Și este un exercițiu pe care probabil și Horia Villa zis,
 pentru că l-a auzit de la mine.
 Nu mai poate, Horia nu mai poate.
 Faceți exerciția asta într-o zi, în momentul în care vă tre
ziți dimineața, faceți absolut orice acțiune la o treime din
 viteza de care suntți capabili.
 Vă spălați pe dinți cu o treime din viteză.
 Mâncați ciorba aia, la prima oră e un pic cam ciudat, dar
 cine sunt eu să vă judec, o mâncați la o treime din viteză.
 Și faceți totul la o treime din viteză.
 Și dacă faceți experimentul ăsta,
 o să observați un lucru...
 Dacă faceți exercițiu ăsta, eu vă spun doar atât.
 Când ajungeți la jumatea zilei și ridicați capul din ce
 faceți, o să fiți șocați,
 pentru că o să fi făcut mult mai mult decât făceați într-o
 zi normală.
 pentru că v-ați antrenat prezența și vă accesați capacitate
a de a te concentra într-un singur punct.
 Și prin încetinire, tu obții calitate și stare de flux.
 Este un exerciție extrem de banal, nu mă credeți pe cuvânt,
 faceți-vă exerciții.
 Cam asta a fost... această floare se numește foarte mat
ematic matricea stării de flux.
 Dar e o floricică, e o floricică a stării de flux, dacă vre
ți să o luați acasă.
 Cam asta a fost prezentarea mea. Acum ar trebui să luăm înt
rebări și răspunsuri. Eu sunt cu ceasul, mai sunt 20 de
 minute ca să iesc făuși.
 Poți să încerc? Se aude? Poate.
 În primul rând vreau să îți mulțumesc. Eu stau prin prăjm
ata de câteva luni.
 În ce?
 Valentine.
 E verde, am verde.
 Eu stau prin prejumatea de câteva luni, am învățat foarte
 multe lucruri.
 Astăzi am învățat de 2 ori mai multe decât am învățat multe
 de luni.
 Îți mulțumesc foarte mult.
 Eu sunt în școala de scris și o recomand cu mare dracă.
 Ce vreau eu de la tine? Vreau să-mi spui cum arată o zi at
at?
 Din pâng de vedere al obicei-ului, ce obicei o ai implement
at și cum arată o zi atat de dimineață până seara?
 Foarte bună întrebarea și vreau să-și desenez.
 La nivel de implementare, de obicei, eu am două lucruri pe
 care le-am implementat într-o viață de om.
 Unul este să-mi fac agenda zi de zi, pentru că am recunos
cut valoarea,
 și al doilea este să am sistemul de lucru care să semene zi
 de zi.
 Cu alte cuvinte, la nivel de filosofie, de multe ori, când
 este haos în viața mea, la mine nu seamănă zilele,
 știu că sună ciudat, și atunci zic, doamne, ce-aș vrea să
 semeni o zi cu alta.
 Dar săsemene nu înseamnă să fac același lucru, ci înseamnă
 să o fac în același stil.
 Mă rog, am testat eu acum frunand de zile să mă trezesc la
 5, dar de principiu e cam așa. Mă trezesc natural între 6
 și 8.
 Îmi fac agenda o oră, masă, micul dejun, după care am 3 ore
 de creativ, adică scriu ceva sau construiești ceva cu minte
a,
 după care masă, după care am 4-5 ore
 în care teoretic grupez sarciniile în funcție de ceilalți o
ameni
 căștiențe, telefone, mailuri și ce mai știu eu ce
 cele două părți în zona de sus o numesc creativ
 am agenda o oră, da?
 Aia pe care nu dau nimanui. Am creativul dimineața, pentru
 că atunci am cea mai bună energie ca să pot să creez
 și seara este operațională în care toată lumea e invitată
 să ne porcăim. Adică putem să facem tot ce ține de administ
rativ și operațional în partea doar zile.
 Cam asta este sistemul.
 Și ce vreau să spun este că asta se vede inclusiv în Google
 Calendar,
 pentru că de obicei persoanele care sunt mai raționale se
 organiză în Google Calendar,
 și dacă calendarul arată așa, așa dință, aici este mailul,
 nu știu care aici e și dință,
 și dacă arate ceva de genul ăsta, nu ai un sistem coerent,
 mai ales dacă toate astea sunt modificate.
 Și sistem coerent este ceva de genul în care ai blocuri de
 timp pentru același tip de sarcină, pentru minim două ore,
 două ore, două ore.
 Și aici agrupez telefoane, aici am o ședință plus ce mai
 fac pe lângă, dar încerc să am blocuri de timp și asta n-o
 dau nimănă
 Asta e stilul meu de lucru. Acum, după ce am testat foarte
 multe lucruri și mulți se șochiează cât de puțin muncesc.
 Că e partea creativă. Și în momentul în care se lucrează pe
 urgențe, creația are de suferit.
 Daniel, spune câteva cuvinte pe probabilitatea pe care a
 observat tu atunci când te trece la 5 acum un an. Vorbeam
 noi de...
 Eu sunt un fel de porcușor de guinea, din când în când îmi
 mai vin idei trăznite și testez pe mine chestii.
 Și una dintre chestiile pe care am vrut să le testez într-o
 viață de om este să muncesc și eu peste 100 de ore pe săpt
ămână.
 Sună dubios de ce ai face asta, pentru că pot.
 100 de ore înseamnă peste 10 ore pe zi.
 Mai mult de peste 10 ore pe zi.
 Am avut o perioadă de 6-9 luni
 în care, după ce mi-am făcut planul,
 nu aveam ce face, mă plictiseam. Era pandemia.
 Am decis că pentru a putea să testez asta trebuie să mă tr
izez mai devreme când la ora 5, ca să pot să mă duc
 Și am tot creat un sistem prin care să ajung cât mai apro
ape de 100 de ore
 Era evident că nu pot de imediat
 Apropo, când sari de 80, e dureros deja
 Deci am reușit să ajung pe la 80 și ceva, suta n-am atins-o
 Nu mulți oameni reușe să o atingă, nu recomand
 Și atunci, trezit la ora 5, cu trezitul e ușor, vă spun.
 Pui alarma și te trezești.
 Se întâmplă un lucru, că foarte mult se concentrează pe buc
ata de aici, de seară.
 Dacă te trezești 3 zile la rând, crede-mă că dorm la 7.
 Adică nu e mare filozofie, trebuie doar să te trezești mai
 multe zile la rând, că se reglează din partea asta l-altă.
 Adică, la un moment dat, se reglează tot.
 Problema pe care am întâlnit-o pe asta, a trebuit să fiu
 foarte aten la alimentație,
 că e foarte consumator. A trebuit să fiu foarte aten la som
n și la calitatea somnului.
 Am implementat-o la un moment dat pentru că deja e intrasă
 într-o zonă foarte dubioasă powernap-uri,
 adică sesiuni scurte de somn care erau destinate special ca
 să capăt energie.
 Deci tot felul de elemente susținătoare, cârje, ca să cree
ze tot sistem.
 Și a fost una dintre cele mai productive perioade din viața
 mea, cu un singur amendament, productive la nivel de umpl
ere de vase.
 Adică eu lucram pe umplerea orelor și atunci de multe ori,
 ușor-ușor, la început e fantas.
 Deci primele 3 luni, eu recomand 3 luni de 3 zile la 5 ca
 să încerci să spargi vreo 10-12 ore de lucru, eu recomand
 oricui.
 Aflați lucruri faine despre voi.
 Dar se întâmplă ceva. La un moment dat apare o boseala,
 apare o ceață mentală
 și la un moment dat se crează o fractură, o fisură de
 mentalitate care pentru mine a fost șocantă.
 În momentul în care mi-am dat seama că am căzut în cealaltă
 zonă, am pus stop instant și mi-am reconfigurat tot.
 Și acel lucru care s-a întâmplat a fost următor.
 Ajungeam să aleg ce să fac ca să umplu orele.
 Nu știu dacă are sens.
 Eu sunt un om care sunt pragmatic, îmi place să cred.
 Vreau să fac lucruri ca să fie eficiente și să înaientez.
 dar dintr-un punct încolo am trăit o mică realitate a omor
ului care cade în
 Workaholic sunt de la Mama Natura. Burnout.
 Burnout-ul, eu nu știu ce e ala, adică nu l-am experimentat
 decât atunci.
 Adică atunci am fost cel mai aproape de Burnout. A fost
 incredibil.
 Am trăit un pic din realitatea celui care umple spațiu în
 loc să se gândească ce să pun.
 Nu știu dacă are sen.
 Da, și pentru că aveam ceasul și trebuia să pontez orele,
 că ala era KPI-ul.
 Și nu erau alea importante.
 Nu, nu, nu.
 Pentru a face lucruri care necesită materie ce nu șie, tu
 ai nevoie de timp dedicat și o prezență mult mai mare. Eu
 nu mai eram capabil de prezență.
 Eram cealță mentală din ce în ce mai obosit și începeam să
 dau sarcinile care erau importante, alea de tip, hai să
 creezi,
 și lucruri care contau pe proiecte și făceam doar operaț
ional.
 pentru că alea-s mai ușor de pontat.
 Și asta se întâmplă
 peste noapte, adică la un moment dat te trezești că tu nu
 mai faci cine erai și atunci am pus stop.
 Experiența mea e ușor diferită, că de aici l-am provocat să
 vorbesc despre asta.
 Am testat și testez constant 305 dimineața pe perioade cei
 drept, deci nou trăiesc de la 5 tot anul.
 Dar când am proiecte importante la însări sau ceva
 important în fața mea următoarele două luni,
 intră în 5AM mode,
 îmi ia trei zile să-mi ajustez, cum zicea Daniel să...
 Sezonalitate.
 Exact, exact.
 Deci nu trebuie să...
 N-am cum să fac asta permanent, însă...
 Calitatea a ceea ce fac,
 creativ vorbind,
 în momentele în care mă trez la 5 dimineața,
 vară sau iarna, așa se întâmplă,
 de obicei, vara,
 sau iarna, adică decembrie-ianuarie,
 sau iunie-iulie, cam acolo, cum sunt acum,
 calitatea a ceea ce se întâmplă,
 în viața profesională,
 liniștea mentală, claritate,
 o dignă la nivel de profundzimea somnului,
 este incredibilă.
 De momentul în care o dimineață între 5 și 9,
 Fac tot ce e mai important pentru tot restul zilei. La ora
 9 ia o pauză, mănânc mă plimb, nu-și o duc pe soția la munc
ă.
 Când mă întorc la gasă, am senzatia de ok, și acum ce fac?
 A, stai, pentru că am făcut deja totul.
 Și argumentez... Și vin aici cu mic amendament.
 Discuția nu era dacă să te treziți la 5 sau nu.
 Corect.
 Adică de trezi la 5 o recomand oricui vrea să testeze.
 Repet, eu sunt fanul sezonalități, adică ai nevoie de pauze
 ca să pui cap la cap ce ai obținut.
 Nu despre asta discutam.
 Eu în momentul ăsta, dacă am proiecte, mă trezesc natural
 la 5 și am perioade în care mă trezesc la 5, 4, depinde.
 Dar, ca și viteză de croazieră, eu prefer să las corpului
 să spună când mă trezesc. Oricum sunt o persoană matinală.
 Și atunci, în momentul în care mă trezesc, niciodată nu mă
 trezesc mai târziu de 7.30.
 Poți să dai barosul în mine. Nu reușesc mai târziu.
 Dar dacă nu faci asta, dacă te pui la 12.1, la 11.5, după 3
 săptămâni, ești robot.
 Dar se reglează instant. Trezește-te la 5, că o să vezi că
 te curgi la 7. Păi pici.
 După 3 zile ai picat singur în pat și zice, uite ce devreme
 mă trezesc.
 Pentru că capcana e opusă. Tu lucrezi la capătul ăsta și în
cepi să zici hai să încerc să mă cul la 7 că mâine mă trezes
c la 5.
 Cam asta e atât de dur.
 Și te curgi la 12, ca de obicei, că acolo e rezistența, și
 a doua zi zic la a să mă mai dorm că trebuie să mă cul mai
 devreme, de fapt.
 Nu, e o capcană. Trezește-te la 5 că o să dormi la 7. E
 invers.
 Corect, 100%
 100%
 Tot timpul
 Adica, bineinteles, exista pasarile de noapte
 care trezi pe alt fusorat
 Asa e
 Si eu am fost partner cu foarte multi destri
 O scunda la rispari, te rog, radica mana
 Sa ramana pe audio
 Merci
 Pentru mine functioneaza diversitatea
 Adică eu dacă am același program în fiecare zi mă termine,
 nu pot să mă țin de el.
 E important să fiu creativă și să am diversitate.
 Iarăși, mai e o chestie importantă să mindset-ul cu care
 plec la drum.
 Adică dacă fac o chestie pentru că trebuie să o fac, din
 stat mi-am tăiat mult din energie, adică consumul energetic
 e mult mai mare.
 Dar când vin aici cu un amendament, diversitatea este și la
 mine.
 Nu este diversitate în sistemul de lucru.
 La asta mă referăț.
 Dar eu, în interiorul sistemului, am o diversitate
 fantastică.
 Stai puțin să văd dacă mă înțeles bine.
 Adică, într-un calub de timp, tu faci același lucru în fie
care zi,
 sau joanglezi cu lucrurile pe care le faci, dar le faci în
 același calub, adică păstrezi structura.
 Păstrezi structura zilei. Dimineața am sarcini creative, or
ice sarcina creativă,
 Deci asta îmi dă diversitatea, dar păstrez creativele dim
ineață.
 E, asta ziceam eu.
 Este o filozofie.
 La mine structura, dacă o păstrez, crează cumva, ca mă simt
 constrânță.
 Ai nu, dar constrângera vine din prea granular, asta încerc
 să zic.
 Dacă ai diversitate în interiorul unui sistem, atunci tu ai
 satisfăcută și partea asta.
 Trebuie văzut ce înseamnă diversitate pentru fiecare.
 Ok, are sens.
 Da, și la mine, eu consider că am diversitate foarte mare.
 Și mai era chestia asta cu cărgere de care ziceai tu, iar a
șa am observat că e foarte important în momentul în care luc
rez intens stilul de viață, de la apă, la calitatea somnului
, la alimentele pe care le mănânc, la modul în care gândesc,
 la modul în care...
 Și plus că eu am și o vorbă, dacă nu ți iese într-o zi, p
une pauză, bucură-te de...
 Adică eu stau la comana, mă trezesc că mă prim în jurul lac
ului, eu care niciodată nu am făcut așa ceva.
 Dar sunt zile și zile, știi?
 Dar important este să fii conștient și să ai un oarecare
 ritm și să treci viața cât de cât conștient se poate în via
ța noastră.
 Foarte fraind, totul spune, îți mulțumesc că asta e ceva.
 Am intrat pe zona de orcaholic, nu stiu de ce, ca nu despre
 asta era vorbat.
 Ia acolo o intreba.
 Horia, esti bine? Iar ai postat pe Facebook?
 Daca o perioada lunga de timp din viata ta ai facut activit
ati intelectuale
 si in agenda ta de data aceasta iti treci activitati gospod
aresti,
 Le poți numi activități de agendă de mne?
 Da. Sarcin.
 Eu am zis că am implementat obiceiul de a face agenda zil
nic.
 Atât de obsesiv sunt pe chestia asta, că eu când merg în
 concediu, îmi deschid agenda dimineața, că e obicei deja
 format,
 și îmi scriu acolo concediu. O bifez, închid agenda și...
 Să facem cescăria în agenda?
 Acolo e 100%
 Și promovezi a scrie de mână în agenda?
 100%
 Am încercat sistemele electronece, nu e același lucru
 Cum să zic, când scriu o carte, e altceva
 Dar când scric gândurile și vrei să ai fluiditate în modul
 în care legi ideile
 Recomand foaie și ceva de scris
 Stiloi eventual
 Mulțumesc
 Adică agenda la mine e fizică, deși am avut și remarkable
 și tableti
 Asta vrem să zic de curiositate, remarkable-ul percep ca
 diferit, tot descris de mână față de stilou pe caiet?
 Da, este diferit, am vorbit cu mai mulți oameni care au av
ut, ironic, și care erau paper person
 Eu am remarkable în continuare, doar că o folosesc în alte
 zone, nu pe agenda
 Am folosit-o pe agenda foarte multe luni și, pe urmă, simțe
am că-mi lisește ceva, știi? Chid că le aveam acolo pe toate
 dar există un lucru pe care nu îți îl poate da remarkable.
 Și anume chestia asta.
 Bă, în ce foaie am pus, mă!
 Adică poți să ai mai multe foi de o parte,
 îmi notez pe alta, e un pic mai și mai palpabil.
 Eu sunt adeptul ideilor schematice și anotițelor pe hârtie.
 Și, pe ori, mă sintetizam și făc...
 În același timp am foarte multe dosare cu hârtii la care nu
 m-am uitat niciodată
 și nu o să mă uit în viața vecilor, dar asta e altceva.
 stricat corpacii degeaba.
 Eu am o întrebare
 vis-a-vida termenul
 limită, ca să fiu sigură că am înțeles bine,
 s-ar putea da două
 explicații sau două înțelesuri
 aceste sintagme.
 Să înțeleg că termen limită
 este când pui stop, nu
 până la să fac ceva.
 De la caz la caz.
 În orice facem
 ar trebui să ne luăm niște zone
 de pauză ca să gândim.
 Adică are o interpretare de la caz la caz, poate să fie și
 până la data D.
 Adică, cum am zis eu, că fac research până la data D, ind
iferent de cât de pregătist sunt, plec la drum.
 Asta este o metodă.
 Dar termen limită înseamnă și să pui stop proiectelor într-
un anumit punct pentru a căpăta claritate din punctul meu de
 vedere.
 Și poate să însemne și KPI de multe ori.
 Are sens?
 Că m-am...
 Da, da.
 Adică...
 Cum să zic eu, cele mai bune sisteme în momentul ăsta...
 În primul rând, din zona de antreprenoriat, oamenii nu prea
 mai lucrează pe obiective anuale,
 că se lucrează mai greu, se lucrează acum pe quarter foarte
 mult.
 Și inclusiv la zona de personal se lucrează pe 3 luni.
 Adică îți faci niște planuri pe 3 luni, încerci să o duci
 în formă într-o săptămână, o zi.
 Și știu că sună foarte, foarte drastic, dar...
 Nu e decât o plimbare de energie. Ce înseamnă asta? Noi de
 obicei la final de an ne facem planul pe următorul an, care
 e natural, pentru că se încheie o etapă și vrei să începe
 altă etapă.
 Problema este că zicem de obicei de acum în colo și asta nu
 e adevărat în niciun caz.
 Dar anual, tu te gândești la ce vrei să faci în anul urmă
tor.
 Eventual schițești și ce vrei să faci în 5 ani.
 Dar eu am alarme și sună dubios, dar ele curg natural, una
 din una în alta.
 La fiecare lună, am o zi în care mă gândesc la ce ar trebui
 să fac eu în luna următoare
 ca să fie conform a ceea ce voiam eu să fie în anul respect
iv.
 Și am o zi, o zi pe lună în care doar asta fac.
 Dar am și săptămânal.
 săptămânal înseamnă cam o oră în plus față de ora de agenda
 în care mă gândesc săptămâna asta cum ar trebui să arate ca
 să vină din lunar care să se ducă în anual.
 Și practic e un sistem în care tu te uiți la ce ai făcut în
 spate și încerci să iei energia să o duci mai departe.
 Nu înseamnă să fii drastic pe ceea ce îți propui sau să ca
zi în cap că nu s-au întâmplat.
 Este doar un management de o gestionare a rezultatelor tale
 și a ajustarea drumului.
 Și atunci planurile se fac pe 5 ani, pe un an, pe coartere,
 pe lună, pe săptămână, pe zi.
 Sună dubios, dar o oră băgată în...
 Planificarea e prea strict pentru mulți dintre noi.
 În intenție, în ce vrei tu să se întâmple, este o oră câșt
igată, nu este pierdută.
 Te rog.
 Ai... te-am simtit.
 Cât de încărzător a pus-o.
 Te rog.
 Bineînțeles.
 Ironia este că și eu sunt perfecționist.
 Știu, știu.
 Există un sistem și se vede la voi.
 Ok.
 Lucrul ăsta.
 Dar de asta, pentru că ești perfecționist și alimentezi sau
 ai și pasiune foarte mult.
 Dar entuziasmul vieții...
 Ce înseamnă asta pentru tine?
 Focul care treci.
 Eu cred că îl alimentez cu căruțe întrește, de cărbâni.
 Nu, de curiozitate.
 Care-i întrebarea?
 Focuria vieții.
 Ce înseamnă asta?
 Pune întrebare, tu pui doar un cuvânt.
 Noi vorbim...
 Tu folosești o sintagmă care la tine are o semnificație
 și la mine nu știu ce înseamnă și nu pot să răspund.
 Ok.
 Ce înseamnă bucuria vieții pentru tine?
 Întuziasmu'.
 Ok.
 Crezi că eu nu am entuziaz?
 Te întreb, sunt curios.
 Și eu sunt curios, nu știu.
 Am entuziază sau nu am?
 Simți umorul lui? Nu-l prea încerc să văd.
 Da?
 Tocmai ai dat Luhoria un an de zile de miștouri.
 Hai să răspund, să încerc să răspund.
 Oamenii de obicei, în primul rând, legat de fizionomie și
 de... oamenii sunt diferiți.
 Eu sunt introvertit și el crede că e introvertit.
 Există temperamente, există moduri în care funcționăm și
 există valori în care mergem.
 Fiecare are tendința să-l judece pe celălalt în funcție de
 cutiuța în care trăiește el.
 Și eu recunosc că sunt într-o cutiuță și încerc de multe or
i să ies din ea ca să mă uit la cutiuță și să pot să o reg
lez.
 Asta nu înseamnă că nu mă bucur de viață,
 Nu înseamnă că au mai fost întrebări, dar tu crezi în Dumne
zeu?
 Sau care e relația ta spirituală? Eu tot o văd pragmatică,
 asta sunt eu.
 Dacă deranjezi pe cineva, îmi cer scuze, dar fiecare e
 liber să trească cum vrea.
 Era doar curios.
 Dar și eu sunt încercăt.
 Cum e tu bucuria vieții, nu cum o văd eu.
 Am un câine malamot, știi cum e?
 Are 40 de chile, de la 3 chile a sărit la 15 în două-trei
 săptămâni.
 Nu, o lună, scuze.
 Trezi la Comana.
 E o liniște incredibilă acolo.
 La mine, da.
 Și sunt bucureștean și am trăit în Berceni și am născut în
 Gălăgie.
 Suntem diferiți, asta vreau să zic.
 Și nimic din ce am spus eu nu se aplică tuturor.
 Adică fiecare își ia bucățele, e o experiență de om, tu iei
 o bucățică, asta mi se potrește, asta...
 Știi, e un bufet svedez, ce facem aici.
 E ok?
 Suntem ok?
 Dacă mai sunt orice fel de alte întrebări, acum e momentul
 să...
 Da.
 Da.
 Da.
 Soția mea a avut o schimbare fenomenală în atitudine din
 momentul în care s-a trezit mai devreme
 și a face yoga dimineața la prima oră, înainte să se treze
ască copil.
 Fiecare își pune elementele lui acolo. La ea este yoga, la
 mine este...
 Eu văd agenda ca fiind o meditație productivă. Adică iau un
 subiect și mă gândesc aproximativ o oră la el, fără să fie
 neapărat ceva ce fac.
 Deci da, e meditație și liniște noi cu noi.
 Maria, ridică mâna când vrei să vorbești, ca să știm cu
 cine doamnevi.
 Deci tot ce ați făcut astăzi aici ar putea fi o strategie,
 practic, a atingerei unor obiective din ziua respectivă, nu
?
 O putem încadra în strategie?
 Am nevoie așa să...
 De etichetă.
 Da, să îmi pun oarecum și etichetă, dar să îmi pun sertare
le mele.
 Deci eu îmi stabilesc un obiectiv, un plan ca să ajung la
 obiectivul ăla și un mod de a implementa planul ăla.
 Modul ăla de a implementa planul e strategie.
 Aici nu știu exact dacă...
 Nu înțeleg întrebarea. Deci fac efortul, dar nu înțeleg înt
rebarea.
 Adică, dacă poate folosi cei preodată astăzi pentru ating
erea unui obiectiv,
 au bază a unei strategiei de sine stădătoare.
 Răspunsul e da, Maria.
 E ok. Așa, bine.
 Mersi și uite-n spate, tă rog, lângă Eddie.
 Salut, mulțumesc frumos.
 Vreau să te întreb cum reușești să...
 Prești de la presupoziția că reușesc.
 Reușești, pentru că...
 Am citit și eu Atomic Habits,
 Ai avut câteva referințe de acolo.
 Și vreau să te întreb cum reușești,
 pe lângă faptul că ești extraordinar,
 că reușești să fii constant în ați,
 cere timp pentru tine. Cum face asta?
 Pum bariere.
 Te-am ascultat că ai zis că te trezești mai devreme,
 suția tău așa se trezește mai devreme,
 ca să aibă niște timp pentru ea.
 Cumva mi se pare ca daca tu te trezesti, mai...
 Nu, eu nu ma mai trezesc mai devreme, ea se trezeste inain
tea mea.
 Nu, da, e... da.
 Pai nu, dar vrei si alinistei, adica nu pot sa...
 Mi e greu sa inteleg cum functioneaza d-un slow to less to
 daily,
 daca tu mai esti si timp pentru tine.
 Inteleg necesitatea in a-ti luat timp pentru tine, altfel
 vei fi dezorganizat, nu vei reusi.
 Mi-aș fi se pare, floricicata nu va funcționa.
 Dacă nu ți-ai timp pentru tine, floricicata nu va funcționa
.
 Da, de aia am pus-o în centru. Și ea teoretică este o
 rhythmă.
 Pe măsură ce înaintezi, se crează un cerc în jurul la flora
.
 Metaforic vorbim.
 Dar do slow, do less, do daily, nu te va întârzi iar în tim
pul pe care ții-l ei?
 Cine face zilnic un pas mic, bate la fum pe oricare lucreaz
ă în explosii.
 Și asta am trăit-o de foarte multe ori de-a lungul vieții.
 E același lucru pe care îl zicea Horia, inclusiv în scris
 se vede asta și o metaforă incredibilă.
 În momentul în care scri, când intri în stare de flux, știi
 că ai intrat în stare de flux.
 Adică o intuiești, pentru că ești acolo cu totul. Curgi
 tastele, zici că ești la pian. Așa e.
 și ești acolo cu totul, ai emoțiile afferente și tot ce țin
 de asta
 și viteza este mult mai ridicată în stare de flux
 În momentul în care te apropii de final, fiecare om are ca
 un fel de rezervor de energie, de inspirație
 și ce a zis și Horia este că cea mai mare capcană pe care
 putem să o facem pe zona de stare de flux
 este că dacă tot a intrat în stare de flux să te duci până
 la capăt
 La început asta făceam și am văzut tendința asta naturală.
 Adică ai intrat în stare de flux sau recunoști că e o stare
 de plăcere și te duci până la capăt.
 Te agăți cu dinții de ea și cu ghiarele.
 Și se întâmplă un lucru.
 Tu ai rezervorul în spate și îl consum până la capăt.
 Și a doua zi există...
 șansa de a nu face nimic este excepțional de mare.
 Sunt ca un porf de măsă.
 Da? Deci s-a dus că nu mai ai nimic acolo.
 Tu trebuie să stai să regenerești.
 Atunci metafora pe care o dau eu la partea asta,
 și o fac de multe ori, pentru că disciplinat este o omă
 care spune stop,
 știi că ești în stare de flux, te bucuri de ea,
 îți dai seama că te apropii de final,
 că te astez un pic greșit, că au încetinit un pic cuvintele
,
 devin un pic mai rațional.
 Și mai ai 10-15% energie în rezervări.
 În momentul ăla te ridici și pleci,
 pentru că acea energie se regenerează de la zi la zi.
 Și dacă tu ai 10% energeră masă și tu ai un text pe care nu
 l-ai terminat, by the way, deci nu l-ai terminat.
 Mintea ta e ceva de genuimă. Păi, dar stai un pic, nu, că
 eu știam cam cum vreau să înștie. Și rulează pe fundal fără
 să faci niciun efort.
 A doua zi, pentru că aia 10% e lăsat acolo, e plin rezervor
ul, dar nu că e plin de pe afară.
 Pentru că tu ești de, abia aștept să continui ce am făcut i
eri.
 Și cam asta este zona asta, care pentru mine este foarte,
 foarte importantă. Apropo de bucurie.
 pentru mine e foarte important să mă bucur de ceea ce fac.
 E foarte important.
 Și asta vine din ritm și din muzica muncii pe care o fac eu
.
 Asta e la mine.
 Mulțumesc tare mult.
 Și ne apropiem de final.
 Bună.
 Bună, Delia.
 Mai cunăștiu-o pe câțiva.
 de ce puteai vorbi despre AI.
 Ce viziune ai tu? Cum vezi tu ca va afecta
 AI-ul, industria
 dezvoltarii personale, in sensul in care
 oamenii pot sa intre online sa intrebe
 rezolvariile la problemele lor curente,
 afla informatia implementeaza, iar in tot
 acest sistem, unde vor fi peste
 cativa ani,
 Genul acesta de cursuri, DNLP, tabere și orice alte ședințe
 de terapie, psihologie, eticătătătătătătătătătătătătătătătă
tătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătă
tătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătătă
tătătătătătătătătătătătătătătătătă
 nu faci o nevastă care îi face robotii.
 Până intru în metavers.
 Nu îmi place să fac
 estimări.
 Îți-am zis de ce. Când oamenii este foarte bun
 la scenarii negative, eu cred
 că noi avem o capacitate
 incredibilă de a regla
 neajunsurile ca societate
 și ca ființe.
 De fiecare dată, când ne-a fost greu,
 am găsit metode prin care să ne fie
 mai ușor. Aștia suntem noi.
 Și atunci, decât să stau cu gândul la cum o să fie, mai b
ine o iau pas cu pas.
 Am avut întrebare foarte tare.
 Și e la nivel de filosofia asta, de mindset, ca să o zic aș
a.
 Nu cred că îți răspunde, dar e modul în care văd eu, că
 prefer să nu mă gândesc.
 Am avut un prieten care este scenarist și regizor și vrea
 să scriu o carte.
 M-a sunat într-un an dintre zile și mi-a zis, băi, dar știi
 care-i faza?
 Când mi-am dat seama că eu nu scriu la cartea asta, că am
 tot timpul ptc-ul ăsta și voiam să te întreb și pe tine,
 mai citește cineva vreo carte?
 Că am senzația că nu se mai citez cărți, știi?
 Asta e replica lui.
 Și răspânsul meu a fost ăsta.
 Eu sunt în creștere cu editura de pe comunitate.
 Cifra de afaceri pe România la cărți este all time high,
 140 de milioane de euro pe an.
 La nivel mondial consumul de carte este record absolut.
 De când au apărut cărțile care sunt
 electronice, a crescut și consumul de carte fizică.
 Mie mi se pare că nu mai citește.
 Explicația pe care i-am zis-o
 a fost destul de dură pentru el, dar i-am zis.
 Sunt două tipuri de oameni.
 Aia care se plângă
 că nu citește nimeni și e plină piața
 de oameni de genul ăsta.
 Și am fost și eu acolo, și ea care scriu.
 Prefer să fiu într-oia care scriu.
 Corect, este un răspuns bun pe care tu mi-l ai oferit în
 momentul de față,
 care pornește din realitatea ta actuală.
 În același timp, mai devreme ai spus să ne setăm obiective
 și să facem anumite previziuni pentru unde o să fiu peste 5
 ani.
 sau eu, cel de acum, a investit în mine, cel de peste 5 ani
, dacă e Delia, cel de acum,
 ar vrea să investească în... Și acțiunile și obiceiurile pe
 care le face azi sunt pentru Delia de peste 5 ani.
 Întrebarea mea prinde un pic mai multă logică. Peste 5 ani,
 industria de dezvoltare personală...
 Există un amendament aici. Tu nu poți să prevezi ce este p
este 5 ani, dacă tu nu ai 5 ani.
 Tu nu ești în joc și încerci să estimezi cum va arăta jocul
 peste 5 ani.
 Păi tu ieși, de aia te între pe tine.
 Păi da, de asta spun. Eu mă descurc.
 Pentru că...
 Dar spun de ce?
 Dar nu are...
 Dar spun de ce? Pentru că eu acum 5 ani scria cărți
 și peste 5 ani eu mă văd scrind cărți
 și am și editură și-o aveam și-acu' 5 ani.
 Asta înseamnă că pot să văd pe arg de timp.
 Dacă se întâmplă lucruri în bucată asta de cinci în al, mă
 descurc.
 Adică obiectivele nu se schimbă major.
 Storytelling-ul va rămâne acolo tot timpul.
 Partea de educație, de training, da.
 Oameni au nevoie mai mult ca oricând de creșterea abilităț
ilor, nu de informații.
 Asta înseamnă că trainerii pe zona de dezvoltare personală
 trebuie să coboară de aici,
 a lângă omul care e în fața lui, să sufle cele mânecile, să
 zică hai să vedem cum obții rezultat.
 Asta-i vizionea mea. Acum.
 Dar o spun așa, ce vreau să spun este că este anticlimactic
 ca să gândești ce va fi peste 5 ani, când tu nu ai.
 Nu poți să vezi mai mult decât ai în spate.
 Plus că de Elia formulă întrebarea. Tu practic ratezi ce am
 zis mai devreme, și anume peste 3 ani tu ești altă ființă,
 cu altă informație, cu altă realitate, cu alt input, cu
 efectiv alte unelte care acum nu le ai.
 Și 2. Strategia pe termenul și viziunea pe 5 ani nu exclui
 de flexibilitatea adaptării.
 Corect.
 Asta înseamnă că tu acum faci o viziune care e valabilă ast
ăzi,
 peste un an zici, opa, a apărut ceva nou.
 Păi da-i foarte mișto că apare.
 Exact. Și atunci am adaptez.
 Am voie să mă adaptez.
 Sunt ca și cum a apărut AI-ul, deci nu am cum să mai gând
esc,
 pentru că peste 5 ani AI-ul s-o mai...
 Am spus asta, am spus cum vezi.
 Vine dintre aceeași frică.
 Sunt foarte mulți oameni care nu mai scriu,
 pentru că o să vină AI, o să scrie cărți pentru noi.
 Cărțe în continuare le scrie oamenii,
 AI-urile încă nu reușesc să ajungă la nivelul ăsta de
 performanță.
 Probabil că ajung, dar cine sunt eu să mă îngrijorez de ce
 o să se întâmple peste...
 Ok, cred că întrebarea putea să sună mai bine cu care e
 oportunitatea, luând în considerare.
 Asta am vrut să exprim.
 Oho! Înscriitor cu un soft AI, știi? Ce bună poată scoată
 cartea.
 A opărut deja opțiuni de asta și-am sprijinat.
 E cu sau fără?
 Și ne poziționăm împotrivă sau împreună?
 Mulți întrebări și provocatoare.
 Adică...
 Mă așteptam, dar nu adăstru.
 Par mirat.
 Păi am fost la Cluj.
 Ce răutăciu sear.
 Ia vina și mâine și zi asta, că avem vreo 10 în sală de la
 Cluj mâine.
 Nu îmi permit.
 Am vorbit de Bucureștean la gro.
 Nu am dat de gol, dar la Cluj făceam mișto de București.
 Și acum o arde...
 Noi m-am făcut miștoși de ea.
 Scualadescris.ro, sunt toate informațiile acolo, durează
 cinci luni.
 Și la final este acest program care e gratuit în comunitate
a,
 în care toată lumea se adună la fiecare șase luni și se ab
ucă și scrie cărți.
 E pornit în 2018, lansăm cărți lunari aproape, avem autori.
 Știți ce v-am spus de Mourinho?
 Zicea că la un moment dat ce vom fi făcut va părea banal.
 În 2018, când am plecat la drumă, urmărau ea din unina scr
itorilor români
 ca să, pe Facebook, cu hate,
 în care îmi spuneau că nu se poate să înveți să scrii o
 carte și că ce-i porcăria asta.
 Acum nu mai neagă nimeni, pentru că am autoriu o groază.
 Dovei sunt peste tot, din tot ce am făcut.
 Anumite cărțe deja s-au pregătit pentru scenarul de film, d
acă ți numi?
 Da, și avem în momentul ăsta,
 avem editura bea făcută,
 dar avem 2000 de bucăți cartea cea mai vândută la noi.
 Deci, ușor-ușor creștem și este o comunitate întreagă de o
ameni pasionați
 care vor să învețe să scrie și să facă storytelling.
 Ca lumea.
 Școala de scris, păr mără, 5 luni durează.
 Ghi.
 Mersi am eu obiceiul ăsta să am senzația că atunci când vor
besc de productivitate sunt ca un roboțel și de asta nu prea
 îmi place să mai vorbesc despre lucrurile astea, dar când
 sunt invitat de Horia mai fac o excepție.
 Acestea fiind zise, încă oata mulțumim mult pentru prezență
 voa. Mulțumim, Daniel, că ai fost atâturi de noi.
 Dragoș, mâine ne venim la ora 10, puim de la ora 9, ca să f
ie clar, deci nu mâine, nu mă, puim de 9, mâine 10, puim de
 9.
 Vă rog, urmă, mai reprezentăm pentru o chică pe al noastră
 tehnică care ne-a supine toată de 3 luni de zi patru.
 Valentina, Aurelia și Eddie.
 Cu care plecăm și în Grecia împreună, Luminică și coregii
 mei Roxana, Adrian, Elena, Bogdan.
 Dați-le un pic de energie că o să fie un weekend intens.
 Eu vă pup, ne vedem dimineața la 10, să fie o fărmoasă, pa!
